„A fi împreună este un început, a rămâne împreună este un progres, a lucra împreună este un succes.” (Henry Ford)
Lucrul în echipă este mijlocul prin care oamenii obișnuiți obțin rezultate neobișnuite.
Dincolo de niște oameni obligați să lucreze împreună (de manager, scop, interese, conjunctură etc.), oameni care nu se plac reciproc în toate combinațiile de unu la unu, o echipă trebuie să avanseze către un obiectiv comun prin eforturi comune. Fiecare ar trebui să pună pe locul doi interesele, obiectivele, simpatiile și antipatiile personale și să prioritizeze interesele și obiectivele acelei echipe, acelui grup.
În lumea animalelor, „echipele” funcționează ireproșabil, pentru că instinctul de conservare le spune membrilor că nu se pot descurca unii fără alții. Scopul comun este foarte bine definit, supraviețuirea, iar înțelegerea devine o condiție necesară pentru supraviețuirea tuturor. 
Dar ce facem când o echipă e formată din profesioniști care interacționează unii cu ceilalți în mod opozițional sau chiar sarcastic? Sau ce facem atunci când oamenii dintr-o așa zisă „echipă” de fapt nu vor să fie acolo, au angajament nul și ar prefera să facă orice altceva decât să se implice cu adevărat și să-și asume sarcini?
O echipă potrivită poate să facă diferenţa dintre eşec şi succes, dacă această echipă este formată din oameni care au o filozofie a vieţii asemănătoare, aspiraţii similare, astfel încât ei să lucreze bine împreună. Ca să faci parte cu adevărat dintr-o echipă funcțională ar trebui să manifești interes pentru stabilirea contactelor cu colegii, să înțelegi rolul fiecărei persoane în grup, să te focalizezi pe atingerea obiectivelor, să respecți drepturile și convingerile celorlalți, să asculți și să înțelegi nevoile și sentimentele celor din jur, să apreciezi și recunoști participarea activă la realizarea unei acțiuni, să încurajezi discuțiile deschise și să împărtășești idei și sugestii cu colegii tăi.
Dacă aceste lucruri nu se întâmplă echipa se va destrăma… 🙁
„Cine are urechi de auzit, să audă.”